COTOROS RALUCA: “O LIMBĂ STRĂINĂ ESTE NU NUMAI O MINĂ DE AUR, DAR ȘI O PARTE INTEGRANTĂ DIN CULTURA ȘI TRADIȚIA POPORULUI CARE O VORBEȘTE”

DOLINSCHI MARIA: Ce ne puteți spune despre dumneavoastră?

COTOROS RALUCA: “Sunt interpret-traducător de meserie, specialitatea franceză-engleză, actualmente, profesor de engleză la IPLT “Ginta Latină”. Timp de 5 ani am predat literatura engleză și în cadrul USM, iar pe lângă toate acestea, îndrăznesc să mai adaug și 7 ani de experiență în domeniul vânzărilor, drept prospect pe teritoriul acestei arene, vizându-l pe clientul european, omul din Occident.

Dar în suflet sunt un artist, astfel se face că până a merge la facultate, am absolvit și școala de Pictură din or. Ungheni, iar, pe lângă aceasta, am fost solistă într-o trupă de muzică ușoară din același oraș. Într-un cuvânt: un hibrid, cu de toate. Hibrid reușit, aș spune eu.”  

DOLINSCHI MARIA: Care a fost chemarea pentru meseria de profesor?

COTOROS RALUCA: “Nu am afirmat niciodată că am vrut să fiu profesor, dar, atunci când a venit momentul, am simțit că pot să fac această meserie și că pot să fac ceva un pic mai divers, și…un pic mai altfel… Nu am ezitat, mai ales că tot timpul am avut termen de comparație, dar și un suporter de calibru greu, mama mea, și ea profesoară de limba și literatura română. Decizia am luat-o repede, în special când am văzut cum i se preda Copilului meu…

Consider că la capitolul respectiv, avem oameni extrem de puțini ca și număr, pregătiți cu adevărat și, mai ales, hărăziți de la Dumnezeu să practice această meserie.”

DOLINSCHI MARIA: Care ar fi alte profesii, pe care le-ați alege (pe lângă cea de profesor)?
COTOROS RALUCA: “Fără doar și poate… aș cânta, lucru pentru care m-am născut… și pe care, din varii motive, absolut evidente, nu-l pot realiza. Sper să nu rămână doar un vis, pentru că am ce spune…”

DOLINSCHI MARIA: De ce v-ați dorit să lucrați în Liceul nostru ?
COTOROS RALUCA: “Așa e construit omul … din păcate. Până nu vine necazul, nu înțelege. Eu am înteles că trebuie să mă reîntorc în meseria mea abia atunci când mi-am pierdut părintele…

Tatăl meu m-a motivat extrem de mult… anume prin trecerea în neființă, demonstrându-mi, mai
ales, cât de puțin este timpul lăsat nouă, aici, de către Cel de Sus. Ar fi o nechibzuire să-l consumi fără noimă…

După doi ani de la acest eveniment greu…, după pandemie… am decis că trebuie să-mi continui drumul de profesor… doar că în împrejurări mai liniștite, cu oameni cumpătați la minte… cu atmosferă primitoare și, mai ales, lângă copiii care știam că vor avea nevoie, totuși, și de o altă părere. Am considerat că acest liceu este locul potrivit pentru mine și… am îndrăznit. Am venit cu mare drag, aici, la voi!”

MARIA DOLINSCHI: Care sunt mulțumirile și dezămăgirile dvs. către copiii, pe care îi învățați?

COTOROS RALUCA: “Nu există profesori răi și copii puțin dotați… Există doar oameni, care nu vor să dea de la ei… și copii, care cred că au… că mai au, încă, tot timpul din lume la dispoziție ca să nu asculte de povața noastră și a părinților; copii, cărora li se pare că școala e ceva facultativ și superficial…
Internetul a reușit, cu regret, să acapareze mintea copilului modern în ultimul hal, așa încât Școala, profesorii, într-un cuvânt, Instituția ce tinde să-l educe…să i se pară ceva de prisos. Cu astea, cred că ți-am răspuns pe deplin la întrebare.”

DOLINSCHI MARIA: Ați întâlnit greutăți în meseria de profesor ?

COTOROS RALUCA: “Da, să știi că da… dar sunt reparabile. Au fost dificultăți la nivel de emoție – înainte de prima mea lectie, la Universitate, dar și chestii mult mai dure… de genul: lipsa de suport financiar din partea statului, lucru care m-a și determinat la un moment dat să părăsesc cariera de profesor.
Azi pot spune: îmi pare bine și sunt mândră că m-am întors!!! Cum era altfel să ne cunoaștem?”

DOLINSCHI MARIA: Care ar fi sfaturile, pe care le-ați da elevilor în calitate de profesoară de limbi străine?

COTOROS RALUCA: “Primul sfat: practicarea limbii: repetați, pronunțați, citiți, traduceți, scrieți, vizionați, cântați, vorbiți, gândiți și trăiți cu această limbă. Limba străină este ceva viu, pe care dacă nu-l menții, ajungi să-l uiți…
2. Îndrăzniți și vorbiți…chiar dacă cu greșeli!
3.Greșeala este primul vostru Profesor, după care intervin Eu, ca și om care va corecta și
îndruma.
O limbă străină este nu numai o mina de aur, dar și o parte integrantă din cultura și tradiția poporului care o vorbește. Vorbind o limbă străină, deveniți oarecum parte din acel popor… Este un lucru extrem de motivant și frumos!”